2020, 5’1”, fullHD video

2020, 28x40x28 cm, țesut biologic decelularizat, obiecte de siliciu, alcool izopropil

Țesuturile fantomă, albe și transparente, se mișcă în ritmul pulsatoriu al bătăilor inimii artistului. Rezultat al procesului biomedical de decelularizare, schela plantelor, cuprinzând diverse părți/organe ale mai multor specii de plante (frunze, rădăcini, flori), iar implanturile de silicon urmăresc o mișcare generată de motoare de micro vibrații care leagă planta și corpul. O metaforă pentru o lume fără gen și fără specie, un teritoriu de obiecte substitutive, care reflectă o viziune asupra biodiversității noastre în declin, Flesh-Forward solicită o reconstrucție a identității. Întrucât opera Floriamei Cândea poate declanșa întrebări despre unitatea biologică și integritatea materiei, ea desfășoară și un alt tip de legătură, cea dintre artistă și opera ei.

Floriama Cândea (n. 1984) are sediul în București. Ea a absolvit Masteratul la Centrul de Excelență în Studii de Imagine în 2016 și deține o licență la Universitatea Națională de Arte, București.

Noile mijloace de exprimare, precum și materialele neconvenționale își extind în mod constant utilizarea tehnicilor mixte. Desenul, pictura, transferul de imagini fotografice sau tipărite, filmul kombucha sau obiectele găsite se întrepătrund pe pânze sau materiale biologice.

2017, 50×60 cm, imprimeu pe mătase de dud, franceză

Bogata în referințe iconografice și simbolice în istoria artei, opera lui George Crîngașu modifică, descompune și recontextualizează diverse elemente și citate din picturi și sculpturi istorice. După ce și-a petrecut o parte din anii adolescenței cutreierând străzile Romei, repertoriul de imagini adunate îi permite să îmbine referința istorică a artei „clasice” cu arta digitală. Astfel de linii temporale împletite îmbină perfect noțiunile de timp (trecut, prezent, viitor) care aprind o calitate bizară, atemporală din viețile noastre actuale, digitalizate. Cracked Orb îl arată pe Hermes ghidat de o forță exterioară, asemănătoare a zeului, în timp ce începe să-și transfere pielea de oceane și continente pe sfera de sticlă, făcând o punte între cele două tărâmuri ale zeilor și ale umanității.

George Crîngașu (n. 1988) trăiește și lucrează în Roma, Italia și Cluj-Napoca, România. Practica sa se concentrează pe de/recontextualizarea datelor, cu lucrări variind de la instalare și video până la tipărire și pictură. Lucrările artistului au fost expuse în locații precum: Galeria Nicodim, București; Bienala Art Encounters, Timișoara; Festivalul de artă digitală de la Atena, Grecia; Liste Art Fair, Basel.

Lucrarea lui George Crîngașu variază de la instalare la gif-uri animate și este compusă în mare parte din compoziții 2D și 3D, construite pe conținut disponibil gratuit găsit răscolind prin diferite colțuri ale internetului.

1953, 17.5 x 29.4 cm, mixed media on paper

1952, 21 x 30.5 cm, mixed media on paper

1953, 42 x 47.5 cm, mixed media on paper

Selectate dintr-o colecție substanțială de desene create în anii 1950, cele trei lucrări ale lui Horia Damian sunt simptomatice ale preocupării sale pentru măiestria de creație și materiale dedicate, precum și abordarea sa conceptuală față de desen și pictură. Aceste compoziții prezintă cu delicatețe elemente esențiale, structurale, precum cercurile și sferele, recurente de-a lungul practicii sale. Utilizarea subtilă a geometriei și a formelor simbolice în lucrările sale acționează ca „o alchimie spațială”. În căutarea unei armonii mistice, o spațialitate ideală, atemporală, chiar sacră, creațiile lui Damian ating o idee utopică a spațiului.

Horia Damian (n. 1922, București – d. 2012, Paris) a avut primele expoziții personale la București, înainte de a se stabili la Paris în 1946. A avut întâlniri și a colaborat cu artiști precum Fernard Leger (cu care a studiat), Constantin Brâncuși, Auguste Herbin, Saldavor Dali și Ives Klein.

Expozițiile selectate includ: Plan B, Berlin (2014); Muzeul Național de Artă, București (2009); Musée Fabre, Montpellier (2007); Centre Pompidou, Paris (2002; 1980); Bienala de la Veneția (1993; 1942); Documenta IX, Kassel (1992); Grand Palais, Paris (1983); Muzeul Guggenheim, New York (1976); Muzeul de Artă Modernă, Rio de Janeiro (1975); Neue Galerie, Aachen (1974); Musee d‘Art Moderne de la Ville de Paris (1972); Muzeul de Artă Modernă, New York (1962); Muzeul Stedelijk, Amsterdam (1962); Muzeul Bridgestone, Tokyo (1957); Galeria Leo Castelli, New York (1957).

2012, 80x40x40 cm, ed. 2+1 ap, polished steel.

2012, 65.4x50cm, lambda print, 3+2AP edition

2012, 2’56”, fullHD video, edition 3+2AP

Preocupate de felul în care se naște o imagine, de aspectul ei și de relația dintre imaginea în mișcare și cea statică, cele trei iterații ale aceluiași obiect ale lui Sorin Neamțu în stări și medii diferite, încearcă să circumscrie un anumit interval de timp, unul care este esențial în înțelegerea relației dintre obiect, producător/autor și public/utilizator. Aproape că scaunul face parte dintr-o serie de obiecte utopice, despre care Sorin scrie:

„O utopie, din păcate, eșuează întotdeauna. Prin urmare, construiesc obiecte care m-au trădat. Împing însuși sensul obiectelor funcționale comune până la limitele lor, rezultând în funcții absurde, fără sens. […] Pe măsură ce îmi port corpul de necesitate încerc să transfer gândurile către aceste obiecte, într-o abordare artistică, mereu dilematică. Încerc să izolez natura intermediară, ducându-mi aproape scaunul ridicat, luptând împotriva punctului instabil al sferei mele.”

Sorin Neamțu (n.1977) locuiește și lucrează în Arad și Cluj-Napoca. A studiat pictura la Universitatea din Timișoara (MA 2004-2006, BA 1999-2004) și Informatică la Universitatea Politehnică din Timișoara (1995-2001). Din 2012, este co-fondator și director al Galeriei Baril, Cluj. Printre expozițiile selectate se numără: Neutrasomni, MNAC, București, RO (2019), De Rerum Natura, Media Art Festival, Arad, RO (2018), Double Head Matches, New Gallery, Budapesta, HU(2018), The subject. Edges and bounds, AMT Project, Bratislava, SK (2016), Exemple pentru scaun non-universal, Magma Contemporary Medium, Sf. Gheorghe, RO (2015) , Radicalm, 12-14 Schleifmühlgasse Gallery, Wien, AT (2013, Retopit [Remelted], Baril, Cluj, RO (2012).

2018, 33,2 x 23,2 cm, inkjet print

2019,  36 x 24 x 21cm, 15kg, resin

2011, 86 x 44,5cm, poster

2018, 60 x 15 cm, neon

2017, 45 x 60 cm, inkjet print

Selectate dintr-un corp de lucrări bazat pe fascinația lui Mihai Plătică pentru spațiu, cercetarea arheologică sau studiul descoperirilor NASA, lucrările expuse dezleg câteva noduri în configurația unui univers personal, creativ. Aici, ideile telurice și cosmice ale spațiului sunt legate prin studii conceptuale și formale ale gravitației, câmpurilor electromagnetice, mofetelor, luminozității solare și hărților cosmologice. La o privire mai atentă, se desfășoară conexiuni semnificative între un micro și macrocosmos, sine și lume, precum și istoria familiei și istoria științei.

Mihai Plătică (Născut în 1983, Brașov, România) locuiește și lucrează în Cluj-Napoca. Între 2002 și 2006 a studiat la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca.
Expoziții personale: Pillars of creation, Galeria BARIL, Cluj (2020), The Wide Open Skin, Galeria BARIL (2016), Artissima (2017), Art o Rama (2016). Expoziții de grup: ll faut cultiver notre jardin, Centrul de Interes, Cluj (2020), Salonul de obiect mic, Cinema Arta, Cluj (2020), Institute of Contemporary Art – Dunaújváros (ICA-D) 2019.

1980,photographic paper mounted on plywood, 39 x 39 cm

1976/2017 – 2 pieces, plastic, variable dimensions

The Convertible Sphere a apărut dintr-un experiment remarcabil din 1976, care a rezultat în multe variații ale obiectului ludic în ceea ce privește materialul, dimensiunea și tipul de intervenție. Transpunând principii geometrice în obiecte de artă, acest „exercițiu” poartă amprenta educației lui Ruță cu grupul Sigma. Pe o suprafață înclinată, datorită elasticității sale, obiectul se întoarce cu susul în jos, sare și se rostogolește pe sine, devenind o acțiune continuă de învârtire. În încercarea de a documenta procesul, Ruță a surprins energia mișcării, transformării și descoperirii în fotograme care se înregistrează cu lumină și fac vizibil minunatul proces de transformare.

Dezvoltat în climatul artistic al Grupului Sigma din Timișoara, Laurențiu Ruță Fulger (n. 1955) încearcă să coreleze practica artistică cu principiile științifice în activitatea sa. Experimentele sale au folosit, de-a lungul timpului, multiple medii artistice: de la performanță la instalare – la fotograme și obiecte.

Expoziții alese: Laurențiu Ruță: Fluidity of Bodies, Galeria Quadro 21 (2019), Laurențiu Ruță-Fulger, Galeria Quadro, Cluj-Napoca (2014, solo), Artistul la lucru în România, Galeria Apollo, București (2010); Expoziția Concursul Arhetipes, Brașov (2010); Salon de artă, Galeria Apollo, București (2009 / 2008); „R”- atelier deschis, Galeria Veche, Cluj-Napoca (2008, solo); Interferențe art-design, Galeria Artexpo, București (2005); Eveniment Street Art, Alytus, Lituania (1995), S.O.F.A. Art Event, Nyborg, Danemarca (1994); „Cutie”, Graz (1990); Salonul Național de Design, Sala Dalles, București (1990); Art Design, Mail Art Museum, Einbeck (1989); Bienala Tineretului Atelier 35, Baia Mare (1988); Design românesc], Berlin, RDG (1987); Artă și acțiune, Trondheim / Bergen / Oslo (1987); Trienala de Design, Sala Dalles, București (1982).

2019, 30cm x 33 cm x 6cm, glass, resin, plexiglas, gemstones (in baza), cellophane

Munca lui Catrinel Săbăciag își are rădăcinile în dinamica găsită în natură și în abordarea experimentală pe care a întâlnit-o în laboratorul de chimie al bunicului ei. Arta lui Catrinel este condusă de interesele ei pentru percepție și mișcare. Creată din materiale simple, cum ar fi folie de plastic și doar spectru de lumină albă, lampa Morfoza utilizează procese de difracție, refracție, birefringență și interferență. Un dispozitiv optic stratificat, afișează un spectru larg de efecte 3D de lumină și culoare, de la organic la geometric, complet saturat la pastel și monocrom. Permițând interactivitatea, privitorul ei recreează calitatea fascinantă în momentul descoperirii.

Catrinel Săbăciag (n. 1994) realizează proiecte între design de produs, instalare și sculptură. Având o abordare multidisciplinară, ea se inspiră din lumea naturală, știință și filozofie, în timp ce realizarea este orientată spre explorarea materială.
Ea a studiat Arte la Cluj și Design 3D la Product Design Ba Hons, The University of Edinburgh și Lund University. În 2016, a făcut stagiu pentru Nacho Carbonell Studio din Eindhoven. În 2017 a înființat Catrinel S.studio în Cluj. Lucrarea ei a fost prezentată la numeroase evenimente internaționale precum New Designers, Londra, Dutch Design Week, Passajen: Interior Design Week Cologne, The Scottish Național Galleries, Milano Design Week și a luat parte la reședințe precum Art&Science Residence Trieste a Scientifica.

2017, sound sculpture/ klangobjekt, 25x25x40 cm 

O creatură nocturnă și un locuitor al orașului prin natură, lăcusta locuiește în coaja de nucă a unui Pterygota Alatata. Odată stimulat, mecanismul pars stridens al insectei răsună. Frecând ușor părți ale corpului unele de altele, începe un fel de chirr. Oscilațiile sunt modulate într-o cascadă de vibrații aleatorii piezoelectrice care apar în cântări ritmice. Ele variază ca expresivitate și intensitate și urmează dorința de comunicare și proximitate. (Ioana Vreme Moser)

Ioana Vreme Moser (n. 1994 Timișoara) este naratoare transmedia și artistă sonoră angajată în activități de cercetare, de poetică electronică și notații ludice. Ea plasează componente electronice și tensiuni de control în diferite situații de interacțiune cu materiale organice, obiecte pierdute și găsite, și stimuli de mediu. Lucrările ei sunt dominate de narațiuni sardonice, bucăți de gunoi, circuite anacrone și tehnologii low-tech care răsună în sculpturi sonore, instrumente realizate manual sau configurații de performanță sonoră. Ea a fost în strânsă relație cu Studioul de Muzică Electroacustică Cracovia, grupul experimental Kinema Ikon și Simultan, Asociația Media Art, Timișoara. În prezent, își are sediul în colectivul de artiști T10, Berlin.

Courtesy of Siri Bax private collection